Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel ce a înviat din morți,
iar de la noi, arhierești binecuvântări,
dimpreună cu pascalul și plin de bucurie salut:

Hristos a Înviat!!!

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm și să ne veselim în ea.”
(Psalmul 117, 24)

Iubiţi întru Hristos, fraţi şi surori

Învierea lui Hristos din morţi – minunea minunilor – este prilej de mare bucurie, deoarece a fost biruită pentru totdeauna puterea morţii, au fost sfărmate porţile iadului şi au fost deschise uşile raiului. Însă mai presus ca acestea, prin Învierea Sa, Mântuitorul, ne-a dat posibilitatea de a fi vii în veşnicie, întrucât, prin Învierea Sa, „ne-a trecut din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”, înzestrându-ne, astfel, cu putere biruitoare, ca să doborâm toată puterea celui rău. Măreaţa şi Sfânta zi a Învierii Domnului, este o zi triumfătoare în care mergem plini de viață în Hristos. Nici o bucurie nu poate înlocui bucuria Pascală; nici o biruinţă nu se poate compara cu biruinţa Învierii asupra morţii; şi, nici o altă sărbătoare nu se poate asemăna cu Învierea Domnului, de aceea şi zice Sfântul Ioan Damaschin: „Această aleasă și sfântă zi este împărăteasă și doamnă, praznic al praznicilor și sărbătoare a sărbătorilor.”
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă axa tuturor sărbătorilor creştine, este şi temelia, şi centru credinţei ortodoxe, de aceea şi Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră” (I Cor. 15,17). Ca să înţelegem cu adevărat esenţa şi importanţa Învierii pentru întreaga omenire, este nevoie să cunoaştem mai multe despre ea, deoarece, nu doar ne îmbogăţim cunoştinţele noastre teologice prin aceasta, ci dobândim şi un mare folos sufletesc, iar dacă nu ţinem cont de aceasta Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune: „Cum poate cel care nu cunoaște nimic despre Înviere în această viață, să aibă nădejde că o va afla și se va desfăta de ea după moarte?”

Dragi creştini

Învierea lui Hristos, nu trebuie doar sărbătorită, ci, îndeosebi, trăită. Prin Învierea Sa, Hristos ne arată că trebuie să înviem şi noi din moartea păcatelor, să ne luminăm sufleteşte, prin Lumina acestei Sfinte Sărbători, căci aşa suntem îndemnaţi de începutul Canonului Pascal: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare….” Prin Învierea lui Hristos, trebuie, pentru că ni se dă această posibilitate, să trecem din lumea şi robia păcatului, ca odinioară poporul israilitean, din robia egipteană, spre pământul nevoinţelor creştine, roditor de fapte bune.
Sfânta şi Luminoasa Sărbătoare a Învierii, ne învaţă că, nu există înviere, fără moarte; nu există biruinţă, fără luptă; nu există odihnă, fără osteneală; nu există răsplată, fără muncă şi nu există bucurie, fără întristare. Dar cine mai conştientizează astăzi aceste adevăruri esenţiale? Cine mai vrea să le accepte în viaţa sa? Toţi sunt stăpâniţi de dorinţa să aibă numai bucurii, numai odihnă, numai biruinţe, numai răsplată şi laudă, numai fericire, şi, cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul: „Oamenii de astăzi vor toți să ajungă în rai, între timp, ce nu duc o viață cu adevărat creștinească.” Or, fără asumarea crucii de creştin adevărat, nu putem să dobândim Împărăţia Cerească.
Bucuria deplină a Sfintei Învierii o simţi, nu doar atunci când te întâlnești cu rudele şi prietenii la Paști, ci când în centrul acestei bucurii Îl chemi pe Hristos Cel Înviat. Sărbătoare cu adevărat nu este atunci când îţi împodobeşti casa şi masa cu de toate, ci când îţi împodobeşti sufletul cu fapte bune şi cu virtuţi. Dacă am sărbători creştineşte aceste Sfinte Zile, ne-am umplea de Lumina Sfintei Învierii, însă diavolul cunoaşte aceasta şi de aceea îi dedă pe mulţi, chiar şi dintre cei care sunt socotiţi creştini mai râvnitori, la mâncăruri şi băuturi peste măsură, la multă desfătare lumească şi plăcere trupească. De aceea şi Sfântul Grigorie Teologul ne zice, îndemnîndu-ne: „Să nu facem din Înviere o petrecere lumească, ci să o sărbătorim cu sfințenie.”
Ziua Învierii, iubiţii mei, este un bun prilej să medităm asupra vieţii noastre, să vedem dacă am devenit biruitori asupra patimilor, dacă sufletul a înviat din moartea păcatelor, sau mai zace încă în mormântul fărădelegilor. Or, ca să devii biruitor, trebuie să lupţi în fiecare zi, să te înarmezi cu cele sfinte cât mai des, iar aceasta se face prin venirea cât mai regulată la biserică. Cât de actuale sunt şi astăzi cuvintele Sfântul Ioan Gură de Aur care spunea într-o predică din seara Învierii: „Nu știu ce să fac, să mă bucur că vă văd acum atât de mulți sau să mă întristezi că pe mulți din cei care sunteți acum în biserică, până la anul nu vă voi vedea”.

Iubiţii mei fii duhovniceşti

Cu prilejul Sfintelor Sărbători Pascale, vă doresc cu toată dragostea creştinească să aveţi parte de lumina tămăduitoare a Învierii; să fiți învăluiți de Lumina acestei Învieri; sufletul să Vă fie întărit de puterea biruitoare a lui Hristos; inima – cuprinsă de bucuria Sfintei Învierii, iar viaţa – plină de curaj şi îndrăzneală ca, fără ruşine şi cu toată dragostea faţă de Cel ce a Înviat, să vestim tuturor, că: „Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”

Adevărat a Înviat!!!

Al vostru către Hristos-Domnul Cel Înviat, pururea rugător
Prin harul lui Dumnezeu

+PETRU,

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI