În duminica a IV-a după pogorârea Sfântului Duh, în sfânta noastră mănăstire Liturghia praznicală a fost slujită de preacuviosul părinte stareţ, egumenul Spiridon, căruia i-a coliturghisit părintele ierodiacon Isidor.

În această duminică s-a rânduit să se citească pericopa evangelică despre vindecarea slugii sutaşului din Capernaum, drept aceea, în cadrul cuvântului său de învăţătură, părintele stareţ a ţinut cu tot dinadinsu să scoată în evidenţă, pe lânga înălţimea credinţei sutaşului care a fost capabilă să atragă atât laudă din partea Ziditorului, cât şi vindecarea grabnică a slujitorului său, mai ales dragostea deosebită pe care o nutreşte acesta faţă de slujitorii săi.

„Pentru epoca sa, sutaşul era cu adevărat un om de excepţie, nu oricare stăpân al vremii sale privea cu ochi buni pe cei care le slujea, să nu mai vorbim de sentimente izvorâte din inimă… Sutaşul din Capernaum a demonstrat atât conaţionalilor săi, cât şi generaţiilor viitoare (nouă inclusiv) că raportul superior – subaltern poate fi unul rodnic şi constructiv doar atunci când se călăuzeşte de dragoste nefăţarnică reciprocă. Dragostea e în măsură să mute şi munţii, să alunge moartea, să treacă dincolo de dimensiuni…

Am vrea ca orice administrator al oricărei sfere de activitatea umană în lucrarea sa, de altfel deloc uşoară, să se călăuzească de exemplu sutaşului din Capernaum, să-şi trateze subalternii cu dragoste, să se bucure de reuşitele lor şi să sufere în necazurile lor, sprjinindu-i cu rugăciunea şi numai aşa ne vom bucura de reuşite şi vom fi feriţi de falimentări”… a menţionat părintele stareţ.

La chemarea „Cu frică de Dumnezeu…”, alături de creştinii veniţi să guste „din Izvorul cel fără de moarte”, s-au apropiat şi marea majoritate a fraţilor vieţuitori în sfânta noastră chinovie, unindu-se cu Domnul Nostru prin împărtăşire.